Dragostea în Epoca Ipocriziei – Când Te Iubesc, Dar Nu de Față cu Lumea

Maria și Mihai sunt îndrăgostiți lulea. Trăiesc unul pentru altul, respiră același aer, inimile lor bat în același ritm… dar doar atunci când nu se uită nimeni. Pentru că, vezi tu, iubirea e frumoasă, dar doar în privat. În public? Ei bine, acolo trebuie să respectăm regulile jocului social, să păstrăm aparențele, să nu cumva să deranjăm sensibilitățile celorlalți.

Maria îl iubește pe Mihai, dar nu vrea să se afle. Oare de ce? Nu e ca și cum Mihai ar fi vreo creatură bizară, vreun specimen de laborator care trebuie ascuns. Nu e infirm, nu e nebun, nu e vreun paria. Doar că… e prea liber. Își trăiește viața fără să-i pese de ochii lumii, dansează pe plajă fără să ceară permisiunea societății, își exprimă dragostea fără filtru. Iar asta, dragii mei, e un păcat capital într-o lume obsedată de validare și conformism.

Maria? Ei bine, ea e prizoniera acelei lumi. Nu contează că îl iubește – contează ce vor spune ceilalți. Așa că inventează scuze peste scuze, îi spune lui Mihai că „lumea nu ar înțelege”, că „așa e mai bine”, că „nu contează ce cred alții”, deși tocmai asta o roade în fiecare zi.

Iar Mihai? Naivul crede fiecare cuvânt. Pentru el, e mai important să fie cu Maria, chiar și în întuneric, decât să piardă ce au. Acceptă să fie un secret, să fie umbra din viața ei, doar ca să nu o piardă. Pentru că, până la urmă, asta facem noi, oamenii care iubim sincer – ne sacrificăm demnitatea pe altarul unui ideal care, de multe ori, nu merită.

Iubirea în epoca ipocriziei e un teatru ieftin. Toți ne prefacem că suntem autentici, dar ne ascundem când vine vorba de lucrurile care chiar contează. Ne batem joc de umanitatea care ar trebui să ne definească și, când întâlnim pe cineva cu adevărat uman, îl folosim ca pe un accesoriu, doar atunci când ne convine.

Așa că, întreabă-te: ești Mihai sau ești Maria? Și, mai ales, cât timp ai de gând să rămâi așa?