Încarcă acum

Gripa fetelor. O boală veche de patru mii de ani, un leac pe care nimeni nu ți-l recomandă

Gripa fetelor. O boală veche de patru mii de ani, un leac pe care nimeni nu ți-l recomandă

Sau: de ce vibratorul e jumătate de leac, iar pula e tot leacul

Începe într-o sală de clasă, la a doua oră, într-o zi de marți fără nimic special în ea. O fată se ridică să răspundă la tablă, simte că i se înmoaie genunchii, se prinde de colțul catedrei și leșină. Diriga o scoate în brațe, sună părinții, sună la salvare, se pierde o oră de curs. A doua zi leșină alta, în aceeași bancă. Până vineri, jumătate de clasă are „amețeli”. Lunea următoare, fete din clasa de alături încep și ele să aibă „amețeli”.

Directorul convocă ședință. Cineva de la cabinetul școlar spune că e „de la calculator”. Altcineva, că e „de la caniculă”. Vine doctorul, le pipăie, le măsoară tensiunea, e bună, le ia sânge, e bun, le trimite acasă cu magneziu și cu recomandarea să doarmă mai mult. Trei săptămâni mai târziu, fetele sunt la fel: obosite, cu nod în gât, cu inima pornită aiurea, cu senzația unei mâini pe coapsă în mijlocul orei de matematică, deși în bancă cu ele nu stă nimeni.

Și uite așa se naște o legendă de liceu pe care toți o recunosc și nimeni nu o poate numi.

Ce se întâmplă, de fapt

Nu e o metaforă, nu e o glumă de bodegă, nu e „figuri de fete răsfățate”. E o chestie care are nume, are documente, are mii de ani de consemnări și are un leac. Doar că numele e vechi, sună ridicol, iar leacul e atât de banal încât nimeni nu se mai obosește să-l spună cu voce tare.

Se numește isterie. Cuvântul vine din grecescul hystera, care însemna pântece, uter. Boala cu pizda în nume, la propriu. Egiptenii o descriau pe un papirus de prin 1900 î.Hr., papirusul Kahun, unde uterul e tratat ca un animal viu care se plimbă prin corp și, când se supără, urcă spre gât și sufocă femeia. Hippocrate a preluat ideea, Plato a dus-o mai departe în Timaios, unde scrie negru pe alb că uterul e o vietate din interior care vrea să facă copii și se înfurie când stă degeaba. Timp de două mii de ani, tratamentul recomandat de medicina europeană a fost unul singur, repetat cu o consecvență care azi ne lasă mască: măritișul. Iar pentru cele care nu se puteau mărita sau rămâneau văduve, „cura văduvei”, adică frecarea până la criza salvatoare, așa numitul paroxism isteric.

Nu „orgasm”, ca să nu se sperie lumea. Paroxism.

Se făcea manual, cu mâna, de moașe și apoi de doctori. În secolul XVIII și mai ales în XIX, asta devenea o afacere bună și o durere de mână fantastică. Doctorii băgau degetele în paciente ore întregi, cu programări una după alta, iar la sfârșitul zilei aveau crampe. Unii chiar și-au rupt tendoanele făcând asta. Nu glumesc.

Și atunci, în 1880, un medic britanic pe nume Joseph Mortimer Granville patentează un aparat cu vibrații, percutorul. În 1883 apare varianta electromecanică, cu patent britanic și tot tacâmul. Din 1918, Sears vindea vibratoare în catalog, la capitolul „Aids That Every Woman Appreciates”, între fiare de călcat și mașini de cusut. Vibratorul a fost, înainte să fie jucărie sexuală, un electrocasnic medical.

De ce se ia

Aici e partea care îi scoate din sărite pe cei care vor totul „oficial”. Fenomenul are nume academic, se cheamă boală psihogenă de masă, sau isterie epidemică, și e documentat pe sute de focare, majoritatea în școli, internate, fabrici, mănăstiri, tabere. Aproape toate au aceeași anatomie: pornesc de la un caz, se lipesc de grupul apropiat, sar apoi la grupuri vecine, durează săptămâni, se sting singure, nu lasă sechele și nu se găsește nicio cauză în analize.

Cel mai faimos, râsul din Kashasha, Tanzania, 1962. A început cu trei eleve care au început să râdă și nu se mai opreau. S-a închis școala. S-a redeschis. Au început altele. A ajuns la paisprezece școli și la peste o mie de persoane. În 2011, în LeRoy, statul New York, un tic nervos a cuprins un grup de adolescente, s-a filmat, s-a pus pe internet, s-a extins. Analizele au ieșit curate la toate.

Deci nu, fetele nu se preface. Simptomele sunt reale, doar că nu au o cauză în sânge. Au o cauză în corp, în cap și, mai ales, în faptul că sunt tinere, le merge hormonul la maxim și nu au cu cine.

Iar simptomele sunt exact ce ai citit mai sus: amețeli, nod în gât, palpitații, senzația de atingere fără să fie nimeni, vise ciudate, văzut de umbre pe hol, plâns fără motiv, o foame fizică pe care somnul nu o acoperă. În unele cercuri i se spune gripa fetelor. Metafora e bună, pentru că se ia la fel.

Ce fac cei care ar trebui să știe

Se dau pastile. Magneziu, fier, vitamine, uneori sedative. Nu ajută, pentru că nu e o lipsă de magneziu.

Se dau sfaturi. Odihnește-te. Mai puțin telefon. Ieși la aer. Du-te la psiholog. Toate corecte, toate incomplete.

Și dacă ajungi la cineva care chiar are habar de zona intimă, primești varianta modernă a paroxismului: masturbează-te, folosește un vibrator, încearcă un joc. Se spune și pe la consultații, se scrie pe site-uri de sănătate, se repetă în reviste pentru femei. Vibratorul, iar și iar vibratorul. Ca și cum între picioarele unei femei ar exista o problemă tehnică, iar soluția ar fi un aparat.

Nimeni, absolut nimeni, nu zice propoziția simplă: du-te și te fute cu un bărbat.

Îi înțeleg pe cei oficiali, într-un fel. „Fute-te” e greu de pus într-o rețetă. Nu ai cod de diagnostic pentru el, nu ai studiu clinic dublu orb, nu ai protocol. Iar dacă ești medic și îi spui unei paciente de șaptesprezece ani „ai nevoie de o partidă”, trebuie să și explici ce faci cu ea. Deci dai drumul la pastile și la aparate, care se pot cumpăra și nu trebuie convinse.

Dar de la restul lumii, de la cele care au trecut exact prin asta, de la cele care au stat cu nodul în gât și cu mâna fantomă pe coapsă și care s-au vindecat după o singură noapte bună, de la ele nu am nicio scuză. Și totuși, când le întrebi ce recomandă, răspunsul e același: „păi, un vibrator”. Păi cum, mă? Voi ați trecut prin boală, ați trecut prin leac, iar la final îi recomandați altei fete ce nu v-a vindecat pe voi?

De ce un vibrator nu e suficient

Vibratorul e o mașină de frecare. Face exact un lucru, îl face bine, dar îl face singur. Nu are greutate, nu are miros, nu are respirație, nu are mână care să te prindă de ceafă, nu are un piept pe care să te întinzi după. Nu te vrea.

Și uite diferența care contează. Pielea are niște receptori specializați, fibre C tactile, care răspund doar la o mângâiere lentă, de vreo trei centimetri pe secundă, și care se găsesc doar pe pielea cu păr, pe coapse, pe spate, pe brațe. Ei nu simt atingerea ca informație, o simt ca plăcere, și trimit direct în insulă, nu în cortexul senzitiv obișnuit. Adică în zona care decide ce simți față de un alt corp. Cu degetul tău sau cu siliconul, fibrele alea stau degeaba.

Apoi, după orgasm, corpul slobozește oxitocină și prolactină. Oxitocina e cea care te liniștește și te leagă, prolactina e cea care îți taie pofta și te face somnolentă. Ambele urcă simțitor mai mult după o partidă cu partener decât după o partidă solo. Adică starea aceea de pace, de „gata, s-a rezolvat, pot să dorm”, pe care o cauți de fapt, nu vine din frecare. Vine din frecare plus corp străin plus faptul că cineva te-a vrut.

Aici ajunge și cealaltă problemă, cea de care m-am legat în alt articol al meu: preferăm să ne masturbăm decât să ne futem. Vibratorul e perfect pentru o nevoie urgentă, de două minute, înainte de culcare. Dar isteria nu e o nevoie urgentă, e o foame de fond, iar foamea de fond nu se acoperă cu un aparat.

Rețeta

Nu e complicat, e doar incomod de spus cu voce tare. Ai nevoie de un bărbat, de o seară fără grabă și de atâta luciditate încât să nu joci teatru. Restul se întâmplă singur.

Dacă ești aproape de mine, ai articolul de ce mă fut cu femeile care ție nu îți plac, citește-l și trage concluzia. Dacă ești departe, iei primul băiat de la tine din scară, de la muncă, din grup, și îl inviți. Nu trebuie să fie frumos, nu trebuie să fie deștept, nu trebuie să rămână peste noapte. Trebuie să fie acolo, întreg, și să te vrea. Atât.

Pune-l să te atingă lent, fără să se grăbească spre punctul culminant, pentru că exact acolo se pierde tot farmecul. Lasă-l să stea cu mâna pe coapsă fără să se apropie, lasă-l să te sărute pe ceafă, lasă-ți corpul să se mire. Când ai trecut de faza în care te gândești la cum arăți, ai trecut și de boală.

Și da, la final o să fii bună de nimic, moleșită, cu capul gol, și o să dormi ca un bolovan. Asta e vindecarea. Semnele se duc în două, trei zile. Dacă le mai simți, repetă. Rata de vindecare consemnată în documentele vremii a fost de 100%. Sută la sută, fără excepție, pentru că boala se vindeca la prima partidă și nu se mai întorcea cât timp omul avea o viață sexuală.

Atenție la efectele secundare

Primul efect secundar e social. Dacă începi să umbli din pulă în pulă și pui totul pe seama isteriei, în două luni ești curva liceului. Nu e o tragedie, dar trebuie administrat.

Regula e simplă: nu anunța. Fetele care se plâng cel mai tare de boală sunt exact alea care au gură mare. Fă-ți partea ta, taci, și lasă lumea să observe. Dacă te întreabă, zâmbești și spui că ai găsit un tratament. Dacă insistă, le trimiți articolul.

Al doilea efect secundar e că o să te superi pe vibratorul tău. O să îl mai folosești, dar o să îl privești altfel, ca pe un compromis. E normal. Toți facem compromisuri când nu e nimeni prin preajmă.

Bărbaților

Voi aveți aici cel mai bun instrument de conversație pe care l-am văzut în ultimii ani, și majoritatea nu îl folosiți.

O fată obosită, palidă, cu mâinile reci, care spune că nu știe ce are și că a fost la doctor și i-au zis că e stres. Tu, dacă ai citit până aici, poți să numeri semnele în două minute de stat de vorbă. Amețeli, nod în gât, atingere fără nimeni, vise, plâns. Nu o pui la punct, nu îi ții lecție, o întrebi doar, calm: ai senzația că te atinge cineva când nu e nimeni? Ai visat ceva ciudat zilele astea? Ai văzut mișcare pe unde nu era?

Când dă din cap, ai câștigat. Atunci îi spui ce e, pe nume, cu istoria ei cu tot, cu egiptenii, cu Granville, cu Sears. Și dacă nu te crede, îi dai documentele. Nu te certa, nu te lăuda. Faptul că ai știut să pui întrebările potrivite e deja jumătate din impresie, iar cealaltă jumătate se rezolvă în pat.

Și meritul e al meu, nu al vostru, deci aveți o datorie. Când funcționează, spuneți de unde ați aflat.

Spor

Doamnelor și domnișoarelor, indiferent unde sunteți, boala e veche, documentată și vindecabilă. Nu vă mai drogați cu magneziu și nu vă mai frecați cu plasticul ca să acoperiți un gol care are nevoie de altceva. Căutați un bărbat, chemați-l, lăsați-l să vă atingă până vă trece. E simplu, e gratis și e singurul tratament cu sută la sută.

Spor la futut, fraților și dragilor. Cu plăcere.

Ca de obicei, am strecurat o minciună. Una singură. Spor la căutat.

 

 

Un PDF care explica totul mai bine pentru cei care le plac prezentarile.

Gripa_Fetelor -analfabetul.com

 

Partajează acest conținut:

Propria Ta comunitate Adult

Eu sunt analfabetul si scriu doar aberații si prostie pe acest blog. In absolut orice scriu inserez o minciună gogonată, uneori la vedere, alteori ascunsa. Daca le găsești, ai tot respectul meu, pentru ca multi nu reușesc.

Publică comentariul